Hiyashi Chuka autentic – ramen rece

O rețetă de ramen rece și plin de culoare, pentru cei care vor să se bucure de el și vara, fără să fie doborâți de căldură!

În fiecare an apare aceeași întrebare: ce mai gătim pe căldura asta? Nu ne este prea foame, nu vrem nimic prea greu și nici prea bogat… O adevărată bătaie de cap.

Vara, în Japonia, ți s-ar servi Hiyashi Chuka tocmai pentru a face față climatului tropical. Este răcoritor, complet, sățios fără să fie greu și, sincer, foarte simplu de pregătit. Pe scurt, ramenul nu e doar pentru zilele mohorâte… se mănâncă tot anul! 

Ce este Hiyashi Chuka?

Dacă sunteți obișnuiți cu ramenul, Hiyashi Chuka s-ar putea să vă surprindă puțin. Vestea bună? Și invitații voștri vor avea aceeași reacție! Când ești obișnuit cu ramenul fierbinte și reconfortant și ai în față un bol de ramen rece, mult mai colorat, e greu să-l uiți prea curând.  

„Hiyashi Chuka” este un nume care trimite direct la bucătăria chinezească rece. În realitate însă, preparatul este un fel japonez popular de vară, alcătuit din tăiței ramen serviți reci și diverse garnituri, precum omletă, castravete, roșii, șuncă, surimi sau, uneori, crab în loc de kamaboko.

Unii adaugă chiar chashu, tofu, mizuna, salată verde, nori… Peste acest amestec apetisant vine un dressing pe bază de sos de soia și oțet de orez, care scoate în evidență aromele dulci, sărate, ușor nucate și acrișoare ale Hiyashi Chuka.

Un alt aspect deloc de neglijat: ne place acest preparat atât pentru textura răcoritoare, delicată și catifelată a ramenului, cât și pentru crocantul legumelor tăiate julienne. Greu să-i reziști!

De unde vine Hiyashi Chuka? 

E întotdeauna puțin riscant să răspunzi la această întrebare. Hiyashi Chuka vine din Japonia sau din China? Există mai multe teorii în această privință. Unii cred că acest preparat a fost servit pentru prima dată la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1937, într-un restaurant chinezesc din Sendai, Japonia. Ceea ce, sincer, nu face lucrurile mai clare.

Se pare că restaurantele chinezești de atunci nu aveau un meniu adaptat special verii japoneze. Proprietarul unuia dintre ele ar fi inventat atunci o primă versiune de Hiyashi Chuka, numită „ryan ban men”.

Era servit cu o supă rece, dulce-acrișoară, pe bază de sos de soia și oțet. La garnituri se regăseau, ca și astăzi, castraveți și roșii, dar se adăugau și varză chinezească și morcovi. 

O altă teorie spune că Hiyashi Chuka ar fi fost inventat mai întâi într-un restaurant din Tokyo. Și aici, rețeta ar fi apărut în jurul anului 1933 și s-ar fi inspirat din faimoșii Ryan Ban Men chinezești, dar și din zaru soba japonezi.

Oricum ar fi, modul de așezare a garniturilor în farfurie a devenit astăzi o trăsătură distinctivă a acestei rețete. Ca fapt divers, această prezentare — cu legumele aranjate ca un munte în farfurie — ar fi fost inspirată în mare măsură de Muntele Fuji!

După cum vedeți, Hiyashi Chuka este, pur și simplu, o întâlnire fericită între măiestria culinară japoneză și cea chinezească!

Ingredientele principale ale Hiyashi Chuka

Tăițeii ramen: sunt exact cei pe care îi folosiți pentru ramenul cald. Sunt și cei pe care îi găsiți cel mai ușor în comerț… deci cu atât mai bine! Nu aveți cum să-i ratați: de cele mai multe ori se vând la pachet, uscați și ușor gălbui. Urmați ghidul meu despre tăițeii asiatici și veți ști imediat să faceți diferența între tipurile existente!

Ouăle: sunt un element omniprezent în bucătăria japoneză. E suficient să ne gândim la Tamago Sando, Omurice sau Tamagoyaki. Iar ramenul japonez tradițional vine și el cu ouăle — faimoasele Ajitsuke Tamago!

În Hiyashi Chuka, le transformăm într-o omletă pe care o feliem apoi subțire. E diferit, dar la fel de gustos și la fel de potrivit!

Castraveții și roșiile: sunt ingrediente care se potrivesc de minune în rețete reci ca aceasta. Aduc prospețime și crocant, lucru mai greu de obținut într-un ramen cald. Și, pe deasupra, sunt exact genul de ingrediente pe care le gătim în toate felurile vara!

Benishoga: chiar dacă este opțional în această rețetă, acest ingredient are toate șansele să stârnească interesul celor mai curioși. Este un tip de tsukemono obținut din ghimbir feliat, colorat în roșu cu ajutorul frunzelor de shiso roșu și marinat în oțet de caisă (umezu).

Sosul de soia light: sosul este un element esențial, pentru că înlocuiește într-un fel bulionul folosit la ramenul cald. Cu alte cuvinte, el leagă toate aromele.

Sosul de soia light este indispensabil, mai ales la ramen: are exact suficientă sare cât să echilibreze notele dulci ale sosului. Pentru o notă vietnameză, unii îl înlocuiesc cu nuoc mam. 

Oțetul de orez: este nota acidulată a sosului, cea care garantează un echilibru perfect între dulce, sărat și picant. Aici recomand mai degrabă oțetul de orez alb decât oțetul de orez negru. Acesta din urmă se potrivește mai puțin în dressinguri și sosuri; este folosit mai ales la dim sum. 

Uleiul de susan: chiar dacă are un gust destul de discret, rotunjește sosul și îi adaugă o aromă ușor de nucă. Alături de semințele de susan, este combinația câștigătoare. 

Sfaturi pentru un Hiyashi Chuka reușit

Singura „constrângere” este să lăsați toate ingredientele să se răcească bine. Într-adevăr, asta poate dura puțin. Rețeta de Hiyashi Chuka ține, de fapt, mai ales de organizare. De aceea, vă recomand să începeți cu omleta și dressingul, care trebuie puse la rece.

În plus, felierea omletei poate lua și ea puțin timp. Dar fără stres: nu este deloc dificil. Cât timp se răcește, vă puteți ocupa de legume.

Păstrați-le și pe ele la rece, pentru un rezultat și mai bun. Cât despre tăiței, tot ce trebuie să faceți este să-i clătiți cu apă rece după fierbere.