Ghid complet al tăițeilor asiatici

Aflați tot ce trebuie să știți despre tipurile de tăiței întâlnite cel mai des în supermarketurile asiatice

Dacă ați trecut vreodată pe la raionul de tăiței dintr-un supermarket asiatic, știți că varietatea imeeeensă disponibilă poate fi amețitoare pentru începătorii care nu sunt familiarizați cu diferitele tipuri de tăiței. Așa înțelegem de unde vine diversitatea pe care o regăsim în bucătăria italiană, cu ale sale rețete de paste.

Bun, una este să urmați o rețetă: trebuie doar să cumpărați și să folosiți tăițeii indicați în rețetă. Dar ce se întâmplă dacă vreți să experimentați și să vă lărgiți puțin orizonturile culinare? În acest caz, veți dori să aflați mai multe despre fiecare tip de tăiței.

Tăițeii asiatici se împart, în general, în trei tipuri : tăiței din grâu, tăiței din orez și tăiței de sticlă sau „de celofan”. Mai jos, voi încerca să vă ofer mai multe informații despre fiecare dintre acestea, cu cele mai populare exemple din fiecare categorie, sfaturi practice de gătit și rețete.

În multe cazuri, fiecare tip de tăiței poate fi servit în diverse moduri, de exemplu în supă, sotat, prăjit, precum și rece sau cald. Daaaar fiecare se potrivește mai bine anumitor preparate, după cum vom vedea imediat

Tăițeii din grâu

Grâul este cea mai populară cereală folosită la fabricarea tăițeilor în lume.

Tăițeii asiatici din grâu se fac, în general, din făină de grâu și ouă, la fel ca pastele italiene. O diferență esențială este însă că, în timp ce pastele italiene se fac prin întinderea cu sucitorul și apoi tăierea aluatului, multe tipuri de tăiței asiatici cu ou se fac prin tragerea și întinderea tăițeilor.

Acest proces dezvoltă glutenul din aluat, la fel ca întinderea cu sucitorul în metoda italiană, dar tăițeii rezultați diferă prin textură și consistență. În general, tăițeii asiatici sunt mai elastici și mai fermi la mestecat decât omologii lor italieni.

Tăițeii „lo mein” și „chow mein”

Cele mai comune două tipuri de tăiței chinezești din grâu sunt tăițeii lo mein și tăițeii chow mein. Ambele tipuri se fabrică din făină de grâu și ou și au o formă cilindrică, asemenea spaghetelor, dar sunt puțin mai groși, având aproape 5mm

Știu ce vă spuneți: „Marc, am văzut rețeta de chow mein, dar este prima dată când aud de lo mein „. Ei bine, lo mein este un termen-umbrelă care desemnează tăiței „moi” sotați cu legume și/sau carne. Asta-i tot.

Chow mein, în schimb, presupune sotarea la foc foarte, foarte puternic

Tăițeii lo mein și chow mein sunt disponibili atât proaspeți, cât și uscați, mai ales dacă aveți norocul să locuiți lângă un magazin alimentar asiatic mare. În caz contrar, s-ar putea să găsiți doar varianta uscată.

Atât variantele proaspete, cât și cele uscate trebuie prefierte pentru scurt timp (urmați instrucțiunile de pe ambalaj ; timpul de fierbere al tăițeilor uscați va fi puțin mai lung și depinde și de grosime), ceea ce le permite să se umfle ușor și să capete fermitatea dorită ( echivalentul lui al dente din bucătăria italiană).

După prefierbere, tăițeii se gătesc cu carne și legume sotate, împreună cu un sos, sau, alternativ, tăițeii înșiși pot fi sotați pentru mai multă savoare.

Tăițeii chow mein sunt, în general, mai crocanți, fiind gătiți la foc foarte puternic, în timp ce tăițeii lo mein sunt mai moi. Prin urmare, dacă aveți de ales, tăițeii proaspeți sunt mai potriviți pentru a prepara lo mein.

Pe scurt, vedeți tăiței rotunzi și groși? Cumpărați-i pentru a pregăti preparate sotate delicioase

Tăițeii ramen

O altă varietate foarte populară de tăiței cu ou vine din Japonia, sub forma tăițeilor ramen.

Tăițeii ramen sunt tratați cu un ingredient alcalin numit kansui, care le conferă o formă ondulată. Mai subțiri decât chow mein sau lo mein, tăițeii ramen se servesc în mod tradițional într-o supă aromată cu sare, sos de soia, miso sau carne de porc, alături de diverse tipuri de legume, carne și alte garnituri.

Varianta instant de ramen are, fără îndoială, farmecul ei, după cum o dovedește omniprezența sa pe rafturile supermarketurilor din întreaga lume. Restaurantele autentice de ramen servesc însă o variantă proaspătă, disponibilă și în magazinele alimentare asiatice mari.

Fiind relativ subțiri, tăițeii ramen se înmoaie pe măsură ce stau în supă, așa că este important să nu îi fierbeți prea mult de la început.

Tăițeii udon

Tăițeii Udon sunt un alt favorit al japonezilor, dar, spre deosebire de ramen, udon sunt groși și moi, având o elasticitate aparte când atârnă de bețișoare și o consistență delicioasă în gură.

Serviți și ei, de obicei, în supă, tăițeii udon se vând cel mai adesea proaspeți, dar sunt disponibili și uscați sau chiar congelați, deși varianta proaspătă are o textură superioară. Eu îi folosesc adesea prefierți (se vând în pachete vidate)

Tăițeii soba

Tăițeii soba sunt un produs unic din mai multe motive.

În primul rând, sunt fabricați cu făină de hrișcă pe lângă făina de grâu, ceea ce le conferă o aromă, o textură și o culoare distincte, de la maro deschis la maro închis.

În al doilea rând, în loc să fie serviți calzi, tăițeii soba se servesc de obicei reci, însoțiți de un sos gustos. Tăițeii soba reci, uneori răciți cu gheață înainte de servire, sunt un preparat răcoritor de vară în Japonia.

Notă : tăițeii Somen sunt asemănători cu soba, doar că sunt fabricați în întregime din grâu, nu din hrișcă, așa că sunt albi în loc de maro și au o textură mai netedă. Și ei se servesc de obicei reci.

Tăițeii din orez

Tăițeii din orez reprezintă a doua mare categorie de tăiței asiatici. Fabricați din amidon de orez, tăițeii din orez sunt disponibili în tot felul de lungimi și lățimi și se regăsesc în bucătăriile aproape tuturor țărilor din Asia și Asia de Sud-Est.

Au o textură fermă și elastică, mai pronunțată în cazul variantelor mai late și mai groase, și pot absorbi aromele sosurilor sau ale supelor cu care sunt serviți.

Deși tăițeii proaspeți din orez sunt disponibili în magazinele alimentare asiatice mai mari, numărul sortimentelor de tăiței uscați din orez îl depășește cu mult pe cel al variantelor proaspete. Tăițeii din orez se folosesc în supe și preparate sotate, iar cei uscați trebuie adesea înmuiați sau prefierți înainte de gătire.

Majoritatea tăițeilor din orez sunt plați și, deși lățimea lor variază foarte mult( unii dintre cei mai lați având aproximativ un centimetru lățime), cei mai mulți măsoară aproximativ 3 mm, adică au cam aceeași lățime ca linguinele.

Pad thai, de exemplu, este un preparat thailandez clasic cu tăiței sotați, făcut cu tăiței din orez de 3mm

Variantele mai subțiri de tăiței din orez sunt uneori numite bastonașe de orez sau chiar fidea de orez. Pho vietnamez este o altă supă populară cu tăiței, făcută cu bastonașe de orez sau fidea.

Rețineți că, deși tehnic nu este vorba despre tăiței, același ingredient folosit la fabricarea tăițeilor din orez poate fi transformat și în foi numite hârtie de orez, în care se învelesc aceste rulouri de primăvară sau nems vietnamezi

Tăițeii de sticlă

În sfârșit, tăițeii de sticlă, numiți uneori și tăiței de celofan, reprezintă o categorie largă de tăiței fabricați din orice alt tip de amidon decât cel de grâu sau de orez.

Tăițeii din fasole mung sunt destul de răspândiți, la fel ca tăițeii din amidon de tapioca și amidon de cartof dulce.

În ciuda originilor lor diverse, procesul de fabricare a acestor tăiței constă în izolarea amidonului din aceste surse diferite, astfel încât tăițeii în sine să nu aibă niciun gust aparte. Acești tăiței sunt, în general, mult mai subțiri, aproape ca niște fire, și sunt numiți tăiței de sticlă sau de celofan deoarece, după fierbere, capătă un aspect sticlos, aproape transparent.

Textura lor este, în general, foarte elastică și sunt adesea serviți în preparate sotate. Prăjirea în baie de ulei îi face deosebit de crocanți.

La fel ca tăițeii din orez, și tăițeii de sticlă trebuie înmuiați înainte de gătire, cu excepția cazului în care urmează să îi prăjiți în baie de ulei.

Odată înmuiați, tăițeii de sticlă necesită un timp de fierbere relativ scurt, de 3 până la 6 minute, în funcție de cantitate. După ce îi scurgeți și îi clătiți bine cu apă rece, amestecați-i cu ulei pentru a împiedica lipirea lor.

Și nu uitați, tăițeii de sticlă absorb aromele lichidului în care fierb, așa că, dacă nu îi fierbeți în supă, asigurați-vă că măcar sărați apa de fierbere.