Tăițeii udon, explicați

Alături de verii lor yakisoba și ramen, tăițeii udon se numără printre cele mai populare specialități din Japonia. Sunt un element de bază al bucătăriei japoneze, în mare parte datorită versatilității lor: pot fi pregătiți reci, calzi, cu supă, fără supă… În plus, lățimea și grosimea lor le dau o textură aparte, moale și plăcut elastică, care transformă fiecare îmbucătură într-o experiență deosebită.

Dacă nu sunteți încă foarte familiarizați cu acești tăiței, vă voi spune tot ce trebuie să știți ca să deveniți un adevărat cunoscător al acestei embleme a gastronomiei japoneze.

Ce sunt, mai exact, tăițeii udon?

Principala caracteristică a acestor tăiței este grosimea lor. Udon sunt albi, groși și au o textură ușor lipicioasă și elastică. Se prepară din apă, sare și făină de grâu. Ce îi face cu adevărat interesanți este însă metoda de preparare, cel puțin neobișnuită. Pentru a-i frământa, se folosesc picioarele! Dar stați liniștiți: aluatul este acoperit cu o folie de plastic.

În Japonia, există două stiluri principale de udon: Kanto, originar din regiunea Tokyo, și Kansai, specific regiunilor Osaka, Kyoto și Kobe. Cei din regiunea Osaka se deosebesc de cei din capitală prin textură și culoare: sunt mai albi și mai fini. Dincolo de stilurile regionale, există însă și mai multe tipuri de tăiței, în funcție de preparatul udon pe care îl pregătiți. De exemplu, Kishimen este un tip de udon cu o formă mai plată decât cea clasică, iar Inaniwa este mult mai subțire.

Se spune că udon sunt tăițeii celor o mie și una de rețete, tocmai pentru că sunt extrem de versatili și pot fi transformați în nenumărate preparate. În varianta caldă, yaki udon este poate unul dintre cele mai cunoscute feluri din afara Japoniei. Se prepară prin prăjirea tăițeilor în sos de soia, lăsat apoi să se caramelizeze, la fel ca la yakisoba, împreună cu carne și legume. Iată celebra mea rețetă de yaki udon.

Tot într-o combinație cu vită, coreenii au adaptat acești tăiței în preparatul bulgogi udon.

În varianta rece, udon sunt adesea serviți în salate, alături de ingrediente precum ou fiert tare, ridiche sau castravete. Indiferent de anotimp, în Japonia puteți savura oricând un bol bun de udon. Versatilitatea lor este extraordinară.

Unde îi puteți cumpăra?

În general, îi găsiți în toate magazinele asiatice. Pachetele arată, de obicei, așa:

Există multe tipuri de ambalaj, dar acestea sunt cele mai răspândite. Iar dacă nu aveți un magazin asiatic în apropiere, îi puteți găsi și aici, pe Amazon.

Originile udon

Nu există încă un consens clar cu privire la momentul în care au ajuns în Japonia. Cele mai multe relatări susțin că acești tăiței sunt originari din regiunea Kagawa.

În anii 1980, au început să câștige popularitate, deoarece orașul îi folosea pentru a atrage vizitatori. Din acea perioadă și până astăzi, Kagawa a devenit un loc de pelerinaj și de turism culinar. Dacă trece pe aici vreo agenție de turism, nu ezitați să mă sponsorizați.

La început, însă, udon era un tip de tăiței consumat doar de călugării budiști în temple. Abia în perioada Edo (1603-1868) tăițeii udon au început să fie consumați în mod regulat și în afara templelor.

La fel ca ramenul, fiind un preparat care poate fi mâncat rapid, udon a devenit alegerea firească pentru cei care voiau să ia ceva de mâncare pe fugă. De aceea, Japonia abundă astăzi în restaurante specializate în udon și ramen, până într-acolo încât găsești unul la aproape fiecare colț de stradă. Iar asta, prietenii mei, e raiul.