Okra, mai cunoscută sub numele de „bame”, este la origine o plantă tropicală cu flori venită direct din Etiopia. La fel ca în cazul multor soiuri, floarea se transformă în fruct. Doar că okra este mai des consumată ca legumă.
Se prezintă sub forma unei păstăi care conține semințe. Ar putea fi comparată cu o fasole. Lady Finger, așa cum este numită uneori din cauza formei sale tubulare, crește în general mai bine în climatele calde și umede. De altfel, acesta este motivul pentru care se cultivă mult în Nigeria, în Egipt, în Arabia Saudită, în Mexic, în Florida…
Okra este folosită adesea în bucătăria caraibiană sau indiană; în preparatele gumbo și în tocănițe, printre altele. Și totuși, este un aliment care împarte mult părerile. Cel mai des, i se reproșează că devine vâscoasă la gătire. Alții, dimpotrivă, apreciază foarte mult această textură mătăsoasă în gură.
Originile okrei
Okra, sub numele său din Louisiana, este numită și „bame”. Acest termen desemnează uneori, în sens mai larg, supele și preparatele pe bază de bame. Este un fruct de origine africană și, mai precis, etiopiană. Chiar dacă se cunosc foarte puține lucruri despre istoria și răspândirea okrei, se știe că acest aliment a parcurs un drum lung din Africa până în Statele Unite.
Din India până în Egipt, și-a găsit chiar drumul până în Arabia! De altfel, în acel moment okra a fost popularizată în Africa de Nord. Ulterior, a fost exportată în America de Nord de către sclavi și coloniști, atunci când au ajuns pe pământurile americane cu secole în urmă.
Okra în bucătărie
Okra este extrem de ușor de gătit, acesta este unul dintre marile sale avantaje. O puteți prepara aproape cum vreți. Totuși, există metode de gătire mai potrivite decât altele pentru a evita formarea peliculelor vâscoase.
Acest aliment conține mucilagiu, un fel de agent de îngroșare natural odată încălzit. Dacă este foarte practic pentru preparatele cu bame, în Caraibe nu se ezită să fie pané, prăjită sau marinată, pentru a elimina efectul lipicios.
Alegerea vă aparține: prăjită, la grătar, sotată, rumenită în tigaie… Unii bucătari o lasă la înmuiat în oțet înainte de a o găti, pentru a o face mai puțin băloasă. Alții o gătesc la temperatură foarte ridicată, prăjind-o la grătar sau sotând-o. Există numeroase moduri de a o găti.
Ce gust are okra?
Dulce și ierbos, acesta este lucrul care se reține despre okra. Și textura sa este dintre cele mai aparte: crocantă atunci când este gătită rapid, fragedă atunci când este gătită lent. Ca să vă faceți o idee, savoarea okrei este comparată uneori cu cea a vinetei sau a fasolei verzi.
Diferitele soiuri de okra
Spre marea bucurie a celor care o îndrăgesc, există o multitudine de soiuri de okra: Clemson Spineless, Annie Oakley, Baby Bubba Hybrid, Cajun Delight, Louisiana Green Velvet… Și totuși, bama verde rămâne o opțiune sigură în Statele Unite. Culoarea, dimensiunea și forma păstăilor se schimbă de la un soi la altul. Unele sunt violete, altele pot ajunge până la 2 metri înălțime; numai bune să aducă un plus de prospețime în farfurie!
De unde se cumpără okra?
Un lucru este sigur: okra nu este un fruct foarte popular și de aceea este uneori complicat să găsești păstăi proaspete. Există, evident, mai multe șanse să le descoperi în magazinele specializate, dar se întâmplă foarte frecvent ca acestea să fie vândute pretăiate și congelate în pungi.
Dacă din fericire găsiți okra proaspătă, aveți grijă să fie fermă la atingere, fără a fi însă tare ca piatra. Coaja sa trebuie să fie de un verde aprins. O veți găsi mai ușor în perioada care acoperă lunile mai-septembrie. De reținut că, în Statele Unite, magazinele vând în general bamele proaspete la livră în timpul sezonului estival, atunci când sunt în sezon. Sunt mai scumpe în lunile de iarnă, când sunt importate.
Cum se păstrează okra?
Okra, bine ambalată, poate fi păstrată până la 4 zile în frigider. În momentul în care o gătiți, lăsați-o să ajungă la temperatura camerei chiar înainte de gătire. Dacă vreți să o păstrați mai mult timp, o puteți congela până la un an. Vă recomand ca în prealabil să o spălați, să îi îndepărtați codițele, să o opăriți în apă clocotită, apoi să o scufundați în apă cu gheață, să o tocați și, în final, să o ambalați în pungi de congelare.
