Pui karaage

O rețetă autentică și incredibil de gustoasă a celebrului pui karaage japonez

Puiul karaage (puiul prăjit japonez) este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune feluri de pui prăjit din lume și, totodată, un mare clasic al bucătăriei japoneze.

Este incredibil de gustos, suculent și extrem de crocant. Pe scurt, merită din plin timpul petrecut la aragaz!

Prăjirea în trei etape, combinată cu marinada, îi dă o crustă și o suculență absolut unice

Ce este un karaage autentic?

Puiul prăjit nu era ceva tradițional în Japonia, unde prăjirea a fost introdusă de portughezi, dar a rămas puțin răspândită din cauza aversiunii japonezilor față de alimentele grase. Abia odată cu apariția uleiului mai accesibil, preparatele prăjite, precum tempura, au început să câștige popularitate în rândul claselor modeste.

După Al Doilea Război Mondial, pe fondul penuriilor alimentare, guvernul a înființat mari ferme avicole la Usa, în prefectura Oita, iar de aici a apărut karaage-ul.

Astăzi, puiul prăjit se găsește peste tot: în puburi, fast-food-uri, magazine specializate, … și în mii de variante, numai în Japonia. Oricât i-ar deranja pe puriști, nu există o singură versiune de karaage, pentru că termenul nu desemnează un preparat strict definit, ci mai degrabă un procedeu de preparare.

Adevărata definiție a karaage-ului

Mi-ar fi foarte ușor, cu un site de bucătărie asiatică atât de popular ca al meu, să mă urc pe un piedestal și să proclam: „ACEASTA ESTE ADEVĂRATA VERSIUNE; DACĂ VEDEȚI ASTA SAU AIA, SUNTEȚI DUȘI ÎN EROARE, NU ESTE KARAAGE”. Pe lângă faptul că mi-aș atrage, în proporție de 150%, ironiile prietenilor mei japonezi, ar fi și o veritabilă lipsă de onestitate intelectuală, care m-ar face de rușine în fața tuturor foștilor mei profesori universitari.

Pe scurt, karaage-ul este definit de un proces: puiul se marinează, apoi se acoperă cu un înveliș pe bază de făină. Spre deosebire de tempura sau de puiul prăjit american, unde alimentele sunt acoperite cu aluaturi mai mult sau mai puțin lichide înainte de prăjire.

Este rețeta mea autentică? Absolut. Este „singura rețetă autentică”? Nicidecum.

În acest articol, vă prezint o versiune inspirată de Tatsuta Age, o variantă de karaage caracterizată prin adaosul de sos de soia în marinadă, care îi dă puiului o frumoasă nuanță roșiatică. În funcție de cantitatea de amidon din cartofi folosită, veți obține o bază roșiatică, cu frumoase insulițe albe la suprafață. Eu prefer un înveliș mai ușor, dar aici alegerea vă aparține.

Ingredientele pentru puiul karaage

Puiul: Este esențial să folosiți pulpă superioară de pui. Aici nu există negociere. Bine, dacă nu aveți altceva la îndemână, merge și pieptul, dar credeți-mă: pulpa superioară are un gust incomparabil mai bun.

Sake: alcoolul japonez prin excelență; este indispensabil pentru un gust autentic.

Sosul de soia închis la culoare: Este, așadar, un sos de soia sărat, dar nu este sos de soia deschis la culoare. Aveți grijă să nu le confundați! Ideal ar fi să găsiți sos de soia tamari, care este adevăratul sos de soia japonez, sau Kikkoman (varianta sărată). Aromele vor diferi, dar rezultatul va fi, oricum, delicios.

Sfaturi pentru puiul karaage

În Japonia, karaage-ul se prepară, de obicei, din pulpe superioare de pui dezosate, cu piele, care au mai multă savoare decât pieptul de pui. Totuși, dacă vreți neapărat să folosiți piept, nu e nicio tragedie. Vă iert.

Aici, în Europa, pulpele superioare se vând aproape întotdeauna cu os. Ca să economisesc timp, îi cer de obicei măcelarului meu să le dezoseze. De ce trebuie să folosim pielea? Pentru că ea păstrează karaage-ul crocant la exterior și carnea suculentă la interior: conține colagen și grăsime, care se topesc în timpul gătirii.

Acestea fiind spuse, dacă urmați instrucțiunile mele și nu reușiți să păstrați pielea atunci când tăiați puiul cuburi, nu e nicio problemă: va fi oricum foarte suculent.

O altă rețetă japoneză foarte populară este yaki udonul meu cu vită