Bangkok refuză să stea pe loc: între temple, mâncarea stradală și haosul vieții de zi cu zi, ai cu ce să umpli o lună. Iată cele 15 activități preferate ale mele, de la khlonguri la Muay Thai, cu prețuri și capcane de evitat. Pentru o imagine de ansamblu, începe cu ghidul meu complet pentru vizitarea Bangkokului.
- 1. Plimbă-te cu barca pe Chao Phraya și pe khlonguri
- 2. Caută comori la Chatuchak și prin piețe
- 3. Mănâncă într-o piață plutitoare, la Amphawa
- 4. Explorează ruinele din Ayutthaya
- 5. Petrece o noapte la Kanchanaburi, pe râul Kwai
- 6. Privește trenul trecând prin Maeklong Railway Market
- 7. Urmărește un meci de Muay Thai la Rajadamnern
- 8. Bucură-te de un masaj la Wat Pho
- 9. Bea un pahar pe o terasă pe acoperiș, la Octave
- 10. Vizitează Casa Jim Thompson
- 11. Plimbă-te prin Lumpini și Benjakitti
- 12. Explorează Chinatown pe jos, pe Yaowarat
- 13. Ieși seara în oraș, de la Khao San la Thong Lor
- 14. Participă la un curs de gătit thailandez în Silom
- 15. Descoperă Bang Krachao, Talad Noi și Pak Khlong Talat
- Când să mergi?
- Celelalte ghiduri ale mele despre Bangkok
1. Plimbă-te cu barca pe Chao Phraya și pe khlonguri
Chao Phraya împarte Bangkokul în două, iar de pe apă vezi orașul dintr-un alt unghi. Cea mai practică variantă este vaporul turistic Blue Flag, de tip hop-on/hop-off, care oprește la obiectivele principale precum Wat Arun, debarcaderul Marelui Palat și Chinatown, pentru 15 până la 40 de bahți pe cursă (mai puțin de 1 EUR): eu l-am luat doar pentru panoramă.
Activitatea mea preferată pe apă, pe care majoritatea vizitatorilor o ratează: canalele (khlonguri). Cu o barcă privată cu coadă lungă, închiriată la Sathorn Pier sau la Tha Chang Pier, m-am aventurat pe canalele din Thonburi, pe malul vestic, printre case de lemn pe piloni, temple mici și localnici ocupați cu treburile lor: ai impresia că te afli într-un alt secol.
Un preț corect: 1 000 până la 1 500 de bahți (26 până la 40 EUR) în total pentru întreaga barcă. Dacă ți se cer 1 500 până la 2 000 de bahți de persoană, întoarce spatele și negociază la debarcader în loc să rezervi online un tur exagerat de scump. Cea mai reușită oprire a mea a fost la Artist’s House (Baan Silapin), o casă tradițională din lemn pe malul unui canal, liniștită, cu spectacole gratuite de păpuși în fiecare zi.
Croazierele cu cină mi se par exagerat de scumpe și dezamăgitoare: bufet mediocru, vapoare aglomerate și aceeași priveliște ca de pe un feribot de 30 de bahți (mai puțin de 1 EUR). Ia mai degrabă Blue Flag la ora de aur și economisește peste 2 000 de bahți (53 EUR).
2. Caută comori la Chatuchak și prin piețe
Piața mea preferată, Chatuchak Weekend Market, se numără printre cele mai mari piețe în aer liber din lume: peste 15 000 de tarabe pe 11 hectare, sâmbăta și duminica. O versiune redusă funcționează vinerea seara, de la 18:00 până la miezul nopții, pe răcoare și cu mai puțină aglomerație, chiar dacă nu se deschid toate tarabele.
Eu am ajuns între 9:00 și 10:00, intervalul ideal: magazinele sunt deschise, înainte să vină autocarele cu turiști și căldura puternică, care devine sufocantă sub acoperișurile metalice între 13:00 și 15:00. Regula de aur: cumpără când vezi ceva, fiindcă în labirintul acesta nu vei mai găsi taraba.
Dă-ți întâlnire la Clock Tower, răcorește-te la JJ Mall sau la Mixt Chatuchak, chiar alături, și vino cu BTS până la Mo Chit sau cu MRT până la Chatuchak Park. Preferatele mele: tinerii designeri thailandezi din secțiunile 2-4, ceramica, denimul vintage și o înghețată de cocos de la un vânzător ambulant ca să combat căldura.
Pentru mâncare, am preferat trei piețe locale. La Wang Lang Market, vizavi de Marele Palat, pe celălalt mal al fluviului, iau prânzul angajații spitalului Siriraj și studenții: clientelă aproape exclusiv locală, adaos turistic minim. Or Tor Kor Market, lângă Chatuchak, mai curată și mai bine organizată decât majoritatea piețelor, are unele dintre cele mai bune produse proaspete și preparate gata de mâncat din Bangkok, precum și fructe tropicale de calitate superioară pe care nu le găsești la tarabele stradale. Khlong Toei Market este o piață de produse proaspete fără cosmetizări, unde localnicii își fac cumpărăturile zilnice, fără turiști, fără indicatoare în engleză și fără decoruri pentru Instagram.
Seara, Jodd Fairs, care a înlocuit vechiul Train Night Market Ratchada, este cea mai populară piață de seară: fotogenică, cu mâncare bună și un amestec de turiști și localnici. Pentru căutat comori, Srinagarindra Train Night Market (Talad Rot Fai) este departe de centru, dar imensă, plină de obiecte vintage și antichități, aproape fără turiști, și merită drumul. Owl Night Market (Talad Nok Hook), lângă linia mov a MRT, merge pe aceeași idee: prețuri mici, clientelă locală, niciun turist.
La capitolul centre comerciale, MBK Center este locul pentru electronice, reparații de telefoane și prețuri mici, iar IconSiam este opțiunea de lux, cu „piața plutitoare” interioară cu aer condiționat, artificială, dar practică într-o zi ploioasă. Platinum Fashion Mall, în Pratunam, vinde haine en gros mai ieftine decât cele din magazinele de fast fashion.
3. Mănâncă într-o piață plutitoare, la Amphawa
Fiecare itinerar include o piață plutitoare, cu aceeași întrebare: care nu este o capcană pentru turiști? Iată răspunsul meu sincer.
Damnoen Saduak, cea mai cunoscută, a devenit pentru mine un parc de distracții ponosit: canale din beton, suveniruri fabricate în serie, prețuri umflate, bărci cu turiști care se ciocnesc între ele. Ai acolo imaginea de carte poștală cu bărci încărcate cu fructe, dar la un preț piperat. O înșelătorie frecventă: șoferii de taxi te lasă la un debarcader privat unde plimbarea costă peste 2 000 de bahți (53 EUR), în timp ce la cel oficial, mai departe în piață, costă 300 până la 500 de bahți (8 până la 13 EUR), așa că treci mai departe de primul pe care îl vezi.
Alegerea mea de top este Amphawa, de vineri până duminică, spre sfârșitul după-amiezii și seara, pentru mâncare, cu fructe de mare la grătar pregătite pe bărcile de-a lungul canalului. Am găsit acolo o atmosferă mai relaxată și mult mai locală, iar plimbarea cu barca pentru a vedea licuricii la apus merită drumul.
Dacă te interesează mai mult să mănânci decât să fotografiezi, Khlong Lat Mayom este pentru mine cea mai bună piață plutitoare de lângă Bangkok, cu aproximativ 90 % clientelă locală. Acolo am comandat Pla Pao, peștele la grătar în crustă de sare pe care trebuie să-l încerci aici, iar un scurt tur cu barca spre fermele de orhidee costă 100 până la 200 de bahți (3 până la 5 EUR). Doar în weekend.
Taling Chan, aproape și ușor accesibilă, este suficientă pentru o jumătate de zi, iar Tha Kha rămâne liniștită, autentică și puțin vizitată. Dacă nu poți ajunge la niciuna dintre aceste piețe în weekend, Khlong Bang Luang este deschisă zilnic, cu păpușile de la Artist’s House pe malul canalului.
4. Explorează ruinele din Ayutthaya
Ayutthaya a fost capitala Siamului mai bine de 400 de ani, înainte ca birmanezii să o distrugă în 1767. A rămas un sit inclus în patrimoniul UNESCO, cu temple din cărămidă în ruină, statui ale lui Buddha decapitate și rădăcini de copaci pe ziduri, la 80 de kilometri nord de Bangkok: pentru mine, una dintre cele mai bune excursii de o zi din regiune, un fel de Pompei, cu secole de istorie khmeră și budistă în plus.
Îți recomand varianta clasică, trenul din Krung Thep Aphiwat Central Terminal (fostul Bang Sue): 15 până la 20 de baht la clasa a treia (nici măcar 1 EUR), 1 h 30 până la 2 h cu geamurile deschise, fără aer condiționat, printre vânzători de gustări, sau ceva mai scump la clasa a doua, cu aer condiționat. Microbuzele de la terminal sunt mai rapide, dar înghesuite, cu șoferi care nu prea țin cont de limitele de viteză, iar un taxi Grab costă 1 000-1 500+ baht (26-40 EUR) pe sens. Pleacă pe la 7-8, înainte de arșița de la prânz.
La gară, traversează strada și ia micul feribot (5-10 baht) spre insula cu ruine înainte să negociezi, fiindcă tuk-tukurile de lângă gară cer prețuri umflate. Cel mai practic: un tuk-tuk la 200 până la 300 de baht pe oră (5 până la 8 EUR), timp de 3-4 ore, cu un șofer care te așteaptă la fiecare templu și un preț total negociat înainte să urci. Bicicleta (50-60 de baht pe zi, aproximativ 1,50 EUR) presupune să fii în formă și să pleci înainte de ora 10, fiindcă apoi căldura face mersul pe bicicletă periculos.
La Wat Mahathat, am văzut capul lui Buddha prins în rădăcinile unui banian, probabil cea mai fotografiată imagine din Ayutthaya. Wat Chaiwatthanaram, un complex în stil khmer cu pranguri (turnuri) impunătoare, l-am vizitat spre sfârșitul după-amiezii, când silueta lui la apus amintește de un Angkor Wat în miniatură.
Momentul meu preferat a fost turul insulei cu barca cu coadă lungă la apus, între 16 și 17, cu trei temple pe traseu: aproximativ 200 de baht de persoană într-o barcă împărțită cu alți pasageri (5 EUR), 600-800 de baht (16-21 EUR) în regim privat, și neapărat un repelent pentru țânțari. Gustă boat noodles, specialitatea din Ayutthaya servită în boluri minuscule, din care vei stivui o duzină sau mai multe. După Wat Mahathat și Wat Chaiwatthanaram, ruinele încep să semene între ele: rezervă 4 până la 6 ore în total, fără să vizitezi tot.
Dacă nu ai o zi întreagă, Ancient City (Muang Boran), un parc la sud de Bangkok, reunește replici la scară redusă, bine realizate, ale unor situri istorice thailandeze. E mai aproape (BTS, apoi un drum scurt cu taxiul) și mai puțin obositor, iar ca să străbați domeniul poți închiria o mașinuță de golf.
5. Petrece o noapte în Kanchanaburi, pe râul Kwai
Kanchanaburi are Podul de pe râul Kwai (cunoscut francezilor datorită filmului), muzeul Hellfire Pass și Parcul Național Erawan, cu cascada sa pe șapte niveluri, la peste trei ore de Bangkok pe fiecare sens. Sfatul meu: uită de excursia dus-întors într-o zi (șase ore sau mai mult pe drum), alege Ayutthaya dacă nu poți rămâne peste noapte, iar dacă ai una sau două nopți, Kanchanaburi e excelent, cu aproximativ 30 până la 50 EUR pe noapte pentru o cazare plăcută prin Booking.com.
Trenul pleacă din Thonburi Station (să o confunzi cu terminalul principal e o greșeală frecventă, care te face să pierzi ore întregi) și parcurge porțiuni din Calea Ferată a Morții, pe un traseu pitoresc, dar lent, cu ventilație, fără aer condiționat. Microbuzele cu aer condiționat de la Southern Bus Terminal (Sai Tai Mai), care fac aproximativ 2 h 30, sunt varianta cea mai practică.
Pentru mine, punctul forte este Erawan, cu șapte niveluri de bazine turcoaz în care poți înota. Am urcat la nivelul 7 încă de dimineață, înainte de afluxul de vizitatori, apoi am coborât înotând la fiecare nivel, cu pești care îți ciugulesc picioarele. Ultimul autobuz de la Erawan spre orașul Kanchanaburi pleacă pe la 16: dacă îl ratezi, rămâi blocat acolo. Muzeul Hellfire Pass este, pentru mine, unul dintre cele mai bune despre al Doilea Război Mondial din Asia de Sud-Est, mai emoționant și mai instructiv decât podul în sine.
6. Privește trenul trecând prin Maeklong Railway Market
Maeklong Railway Market (Talad Rom Hup) este construită pe o linie de cale ferată în funcțiune: de opt ori pe zi, vânzătorii strâng copertinele și mărfurile ca să lase să treacă un tren, cu abia treizeci de centimetri liberi pe fiecare parte, apoi totul este pus la loc. Trenurile trec pe la 6:20, 8:30, 9:00, 11:10, 11:30, 14:30, 15:30 și 17:40 (orarul se schimbă, verifică la fața locului), iar eu am ajuns cu 15 până la 20 de minute înainte de o trecere ca să prind un loc bun. Intrarea este gratuită, în timpul săptămânii e mai puțin aglomerat, iar piața plutitoare Amphawa e la doar 15-20 de minute, pentru o ieșire combinată de după-amiază și seară.
7. Urmărește o luptă de Muay Thai la Rajadamnern
Muay Thai, sportul național, nu poate fi redat pe ecran: sunetul unei tibii care lovește un torace, mulțimea care pariază și strigă, dansul ritual Wai Kru înainte de fiecare luptă. E brutal și captivant.
Pentru mine, Rajadamnern Stadium este cea mai bună opțiune: recent renovat, în centrul orașului, cu cea mai bună atmosferă vinerea seara și bilete de la 1 000 până la 2 000 de baht (26 până la 53 EUR) pentru străini. Eu am ales un loc la marginea ringului, varianta de ales dacă îți permite bugetul: diferența față de tribunele de sus este colosală.
Lumpinee Stadium, cealaltă sală istorică, s-a mutat lângă aeroportul Don Mueang, ceea ce nu e prea practic (lupte marțea și vinerea seara). Channel 7 Stadium oferă uneori intrare gratuită în picioare duminica după-amiaza, în fața unui public local.
Ca să te antrenezi, cursurile fără abonament costă 300 până la 500 de baht ședința (8 până la 13 EUR) prin tot orașul: Khongsittha, curată, modernă și primitoare, pentru început, Petchyindee Academy pentru dotările excelente și cursurile structurate, Sor Vorapin, mai rudimentară, lângă Khao San Road, care a format campioni adevărați. Alege o sală lângă hotelul tău, fiindcă ambuteiajele transformă 5 kilometri în 45 de minute de calvar, și calculează 500 până la 1 500 de baht (13 până la 40 EUR) pentru o ședință privată, ca să progresezi cu adevărat la tehnică.
8. Fă-ți un masaj la Wat Pho
Masajul thailandez e peste tot, de la 200-300 de baht pe oră (5 până la 8 EUR) în saloanele de pe stradă, dar calitatea variază de la miraculos la dureros. Reperul meu este Wat Pho Traditional Thai Massage School, în complexul templului Wat Pho, unde a fost codificat masajul tradițional thailandez: am făcut acolo o oră de masaj pentru aproximativ 500 de baht (13 EUR), cu o dimensiune pe care niciun salon anonim din Sukhumvit nu o are.
Health Land, de încredere, curat și din gama medie, cu mai multe locații, este cealaltă alegere a mea: 600 până la 800 de baht (16 până la 21 EUR) pentru două ore, în timp ce același serviciu costă lejer 150 până la 200 EUR în Franța. Evită saloanele de pe Khao San Road, cu prețuri umflate și oameni agresivi care racolează clienți: o stradă mai încolo, e mai bun și mai ieftin.
Încearcă măcar o dată masajul tradițional (fără ulei, cu multe întinderi și puncte de presiune), în locul masajului cu ulei, relaxant, dar disponibil peste tot în lume. Făcut bine, îți dă impresia că cineva încearcă să te împăturească în patru, iar eu m-am simțit incredibil de bine după.
9. Bea un pahar pe o terasă pe acoperiș, la Octave
Bangkok are mai multe baruri pe acoperiș decât aproape orice alt oraș din lume, iar apusul de la etajul 50 merită trăit măcar o dată. Preferatul meu este Octave, la Marriott Hotel din Sukhumvit, și favoritul expaților: vedere la 360 de grade, atmosferă relaxată, fără pretenții, happy hour cu reducere de 50 % la cocktailuri înainte de apus (de obicei 300-500 de baht, adică 8 până la 13 EUR). Am ajuns pe la 17:00 ca să prind un loc bun și am avut parte de experiența completă a unui bar pe acoperiș pentru mai puțin de 15 EUR.
Tichuca, cu un public mai tânăr și făcut pentru Instagram, are un „copac-meduză” uriaș din LED-uri, o clientelă în pas cu moda și cocktailuri la 400-600 de baht (11 până la 16 EUR), fiind uneori aglomerat și plin de petrecăreți în weekend. Vertigo și Moon Bar, la Banyan Tree Hotel, sunt alternativa clasică de lux, un restaurant în aer liber cu vedere panoramică: mai scump, dar mi se pare că experiența de aici justifică prețul mai bine decât la concurență. Cielo Sky Bar, în Phra Khanong, puțin cunoscut de turiști, este mai puțin aglomerat și mai accesibil, cu o priveliște frumoasă, iar Above 11 servește un meniu peruviano-japonez cu vedere spre parc, fără fițe.
Cel pe care îl evit: Lebua (Sirocco/Sky Bar), barul din filmul „Marea mahmureală”. Priveliștea este superbă, tot restul este mediocru: aglomerat, exagerat de scump, personal insistent care te dirijează peste tot, un loc care trăiește în întregime de pe urma filmului. Alege mai degrabă Octave sau Vertigo.
Majoritatea teraselor de pe acoperiș impun o ținută smart casual: fără pantaloni scurți, fără șlapi, fără maiouri. Strategia mea pentru un buget mic: happy hour la apus (17:00-19:00), un pahar sau două, apoi continuarea serii într-un loc mai accesibil, pentru 90 % din experiență la 20 % din preț.
10. Vizitează Casa Jim Thompson
Jim Thompson, om de afaceri american, a construit un imperiu al mătăsii thailandeze după al Doilea Război Mondial, înainte de a dispărea fără urmă în podișurile Malaeziei în 1967. Casa lui, un ansamblu de clădiri tradiționale din tec reasamblate de-a lungul unui canal, este un muzeu cu aer condiționat, ideal într-o zi ploioasă, cu tur ghidat în engleză inclus în biletul de intrare (aproximativ 200 de baht, adică 5 EUR).
În apropierea stației BTS National Stadium, am continuat cu Bangkok Art and Culture Centre (BACC), chiar alături, cu intrare gratuită și expoziții temporare de artă contemporană. Casa Jim Thompson împarte părerile: fascinantă pentru pasionații de arhitectură și design, poți sări peste ea dacă vechile case din tec nu te atrag.
11. Plimbă-te prin Lumpini și Benjakitti
Parcul Lumpini este Grădina Luxemburg în versiune tropicală: alergători dimineața, tai chi în zori și varani uriași în jurul iazurilor. Aceste șopârle sunt inofensive, chiar și când au doi metri și îți traversează aleea prin față.
Prefer Parcul Forestier Benjakitti, mai nou, legat de Lumpini prin pasarele suspendate: în Bangkok, doar aici te poți plimba deasupra coronamentului. Am fost după lăsarea nopții, când pasarelele se luminează pe fundalul siluetei orașului, fără căldura zilei: pentru mine, una dintre cele mai bune experiențe gratuite din oraș și una dintre cele mai subestimate. Ambele parcuri sunt gratuite și accesibile cu BTS/MRT.
12. Explorează pe jos cartierul chinezesc, Yaowarat
Cartierul chinezesc din Bangkok (Yaowarat) se descoperă pe jos spre sfârșitul după-amiezii, când se mai domolește căldura și se aprind neoanele. Pe Yaowarat Road se înșiră magazine de aur, tarabe cu mâncare stradală și felinare roșii, dar adevăratele descoperiri sunt pe străduțele laterale (soi). Pentru Wat Traimit (Templul lui Buddha de Aur), la intrarea în cartierul chinezesc, vezi selecția mea cu cele mai frumoase temple din Bangkok.
Vechile case cu prăvălie de pe Soi Nana ascund tot mai multe baruri, a nu se confunda cu cartierul „Nana” din Sukhumvit, care nu are nicio legătură. Am băut un pahar la Teens of Thailand, barul de gin care a lansat tendința, iar Tax, al aceluiași colectiv, servește cocktailuri cu oțet într-o atmosferă punk-chic.
13. Ieși seara în oraș, de la Khao San la Thong Lor
Viața de noapte este împărțită pe zone, iar ghidul meu despre cartierele în care să te cazezi în Bangkok te ajută să alegi cazarea în funcție de ieșirile tale. Khao San Road este cartierul general al călătorilor cu rucsacul: găletușe cu cocktailuri la 80-150 de baht (2 până la 4 EUR), muzică asurzitoare, mulțime tânără și internațională. Genul de loc pe care îl adori sau de care fugi: mie mi s-a părut distractiv în felul lui, chiar dacă nu reprezintă deloc viața de noapte thailandeză.
Thong Lor (Sukhumvit Soi 55) este cartierul thailandezilor înstăriți și al expaților: fără pantaloni scurți sau șlapi, servire la sticlă în cluburi, prețuri pe măsură. Am început cu un pahar la The Commons, un centru comercial de cartier cu restaurante și baruri bune, înainte să mă afund pe soi. Sukhumvit Soi 11 este compromisul între expați, turiști și localnici, cu terase pe acoperiș, puburi și cluburi la distanță de mers pe jos, iar RCA (Royal City Avenue), departe de centru, dar populară printre tinerii thailandezi, înșiră cluburi de EDM cu atmosferă de festival, precum Route 66 și Onyx.
Barurile mele speakeasy: Find the Locker Room, ascuns în spatele unui perete de dulapuri cu cheie, și Havana Social, cu intrare printr-o cabină telefonică de pe Soi 11. Bamboo Bar de la Mandarin Oriental este pentru mine cel mai bun bar de jazz din oraș, scump și de modă veche, iar Smalls, în Sathorn, un refugiu nocturn pentru jazz și absint, apreciat de expați.
14. Participă la un curs de bucătărie thailandeză în Silom
Pentru mine, un curs de bucătărie thailandeză este cea mai bună activitate fără caracter religios din Bangkok. Cele mai bune încep cu o vizită matinală la o piață de produse proaspete, unde îți cumperi ingredientele, apoi urmează câteva ore în care pregătești între 3 și 5 preparate de la A la Z, inclusiv pasta de curry în mojar, cu pistilul. Acestea justifică banii cheltuiți, nu cele la care se deschide un borcan de pastă gata făcută, iar un grup de mai puțin de 10 persoane îți garantează mai multă atenție.
Reperul meu este Silom Thai Cooking School: vizită la piață, grupuri mici, abordare practică, între 1 500 și 2 000 de baht (40 până la 53 EUR) pentru o jumătate de zi. Cooking with Poo, în Klong Toey, o experiență comunitară și emoționantă, își ocupă locurile foarte repede, așa că rezervă pe Booking.com sau pe site-ul lor cu câteva zile înainte. Blue Elephant predă bucătăria regală thailandeză într-o clădire colonială, opțiunea cea mai luxoasă la 3 000-4 000 de baht (80 până la 105 EUR). Gătesc curry verde și curry massaman acasă: rețeta mea de curry verde thailandez și cea de curry massaman sunt pe site.
La capitolul spectacole, Calypso Cabaret, la Asiatique, este un cabaret ladyboy cunoscut, iar Siam Niramit, o producție scenică de amploare despre istoria și cultura thailandeză. Ambele se adresează turiștilor, dar spectacolul de sunet și lumini de la Siam Niramit merită deplasarea. Mai intime, spectacolele de marionete de la Baan Silapin (Artist’s House), pe canalele din Thonburi, rămân tradiționale și departe de turismul de masă.
15. Descoperă Bang Krachao, Talad Noi și Pak Khlong Talat
Trei locuri pe care majoritatea vizitatorilor le ratează. Bang Krachao, „Plămânul Verde”, este o insulă de vegetație tropicală de cealaltă parte a fluviului, vizavi de centru, la o scurtă călătorie cu feribotul. Am închiriat acolo o bicicletă (50-100 de baht, adică 1 până la 3 EUR) ca să urmez potecile înălțate din beton prin junglă. În weekend, mănâncă preparate locale la piața Bang Nam Phueng.
Talad Noi, cartier istoric de lângă cartierul chinezesc, îmbină arta stradală, străduțele înguste, cafenelele la modă și atelierele auto vechi. Mi-am băut cafeaua la Mother Roaster, deasupra unui magazin de piese de schimb, un loc care surprinde spiritul unui Bangkok vechi aflat în transformare.
Pak Khlong Talat, principala piață de flori din Bangkok, este cea mai animată înainte de zori, când comercianții vin să se aprovizioneze. Nimic pus în scenă pentru turiști și culori, la 4:00 dimineața, pe care nu le vezi la ore obișnuite.
Când să pleci?
BTS (Skytrain) și MRT (metroul) deservesc majoritatea activităților din centru, iar Grab, echivalentul sud-est asiatic al Uber, acoperă restul. Transportul, bugetul și sfaturile ca să nu plătești prea mult sunt în ghidul meu pentru pregătirea unei călătorii la Bangkok.
Pleacă pe la 7:00-8:00 pentru excursii (Ayutthaya, Amphawa, Maeklong) și păstrează o noapte pentru Kanchanaburi. La terasele de pe acoperiș din Sukhumvit și Silom, mergi pe la 17:00, iar Rajadamnern este cel mai interesant vinerea seara, cu bilete rezervate din timp în sezonul de vârf.
Celelalte ghiduri ale mele pentru Bangkok
Cu Ayutthaya, excursiile din Bangkok capătă o dimensiune istorică pe care nu o găsești în excursiile din jurul Phuketului, axate mai mult pe insule și plaje. Față de activitățile din Bali, Bangkok înlocuiește orezăriile terasate și drumețiile pe vulcani cu explorarea urbană și imersiunea culturală. Pentru o altă etapă a călătoriei, iată activitățile mele preferate în Hanoi, inclusiv în golful Ha Long, iar pentru cazare, mâncare și transport, revino la ghidul meu complet pentru a vizita Bangkok.
